Stiri Online - Sanatate - Remedii Naturiste

Rău cu E-uri, dar mai rău fără ele. Cum se explică?

Marți, 21 Februarie 2012, 10:52

145 vizite - 0 comentarii

click pe poza pentru galerie
FOTO (1)

Mulți evită, critică ori chiar sunt îngroziți de produsele care conțin aditivi alimentari. Este posibilă, în societatea modernă, o industrie ali-mentară fără E-uri? Și dacă da, ce ar presupune asta?

De mii de ani, oamenii au încercat să schimbe caracteristicile naturale ale alimentelor. Treptat, sub presiunea concurenței, substanțele și procedeele utilizate au avut din ce în ce mai puține în comun cu tehnicile și rețetele inițiale. În acest moment, există 362 de aditivi alimentari (celebrele E-uri) aprobați pentru utilizare în industria alimentară din Uniunea Europeană – conservanți, antioxidanți, antibiotice, stabilizatori, emulsificatori, regulatori de aciditate, aromatizanți, coloranți etc.

Cei mai mulți consumatori au tendința să se uite cel puțin circumspect la un produs pe a cărui etichetă se află aditivi. Totuși, e greu să trecem cu vederea faptul că aceste substanțe oferă și o serie de avantaje. „Principalele beneficii sunt siguranţa alimentară în ceea ce priveşte produsele alterabile, viaţă lungă la raft pentru majoritatea alimentelor prelucrate, ameliorarea calităţii unor materii prime (de exemplu, făina de grâu), caracteristici senzoriale plăcute şi constante“, explică dr ing. Luminiţa Anca Georgescu, conferențiar în cadrul Facultății de Știință și Ingineria Alimentelor de la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați.

Dar impactul E-urilor merge și mai departe. În opinia lui Radu Silaghi-Dumitrescu, conf. dr în cadrul Facultății de Chimie și Inginerie Chimică de la Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca, „în condițiile în care creșterea populației planetei amenință să ducă spre crize alimentare și în condițiile crizelor economice succesive, aditivii de sinteză pot îndulci o soartă care va fi inevitabil amară pentru mulți“.

Între teorie și practică

Nu se poate trece cu vederea nici faptul că printre E-urile certificate de Comisia Europeană se află și substanțe naturale. „Din această cauză, tonul negativ al unor exprimări de tipul «ce multe E-uri conține!» ar trebui să dispară. Dacă E-urile din acel produs se întâmplă să fie, de exemplu, vitamine din natură sau ceară de albine, atunci nu avem motive de critică“, afirmă Radu Silaghi-Dumitrescu.

Nu este deloc neadevărat, în același timp, că aditivii au și efecte mai puțin benefice. De exemplu, ei stimulează apetitul. „Prin aspectul, prin gustul și savoarea mâncării, prin menținerea în timp a caracteristicilor organoleptice ale alimentului, acesta "se cere" a fi consumat.

Este suficient să privim pe stradă și nu putem să nu observăm creșterea numărului persoanelor supraponderale. Pentru că omul modern depune un efort fizic mult mai redus decât strămoșii săi și, cu toate acestea, mănâncă mai mult și cu o structură a dietei total diferită“, spune prof. univ. Florin Dan Irimie, șeful Departamentului de Biochimie şi Inginerie Biochimică din cadrul universității clujene. În același timp, arată el, unii aditivi pot fi alergeni, pot crește gradul de absorbție a grăsimilor, pot conduce la disfuncții renale, pot declanșa guta și, nu în ultimul rând, sunt sau pot fi cancerigeni.

În opinia dr ing. Luminiţa Anca Georgescu, E-urile duc la dependenţa consumatorilor de produse care „arată bine“, fără a fi valoroase din punct de vedere nutriţional. „Deşi este posibil să nu fie aşa, consider că un produs aditivat excesiv are ceva de ascuns. Legea nu permite folosirea aditivilor în scopul mascării defectelor de fabricaţie sau al inducerii în eroare a consumatorilor, dar istoria recentă dovedeşte că lăcomia unor producători este mai presus de lege“, adaugă ea.

De fapt, acesta pare a fi călcâiul lui Ahile al siguranței alimentare. „E-urile nu sunt cu desăvârșire rele și nu au fost inventate ca să omoare oameni. Problema este că nu există, cel puțin în România, un sistem corect de monitorizare și control. În aceste condiții, tendința producătorilor va fi să depășească limitele maxime admise, iar în unele situații acest lucru poate fi extrem de periculos pentru sănătate“, arată Alina Jiletcovici, medic specialist în diabet zaharat, nutriție și boli metabolice la cabinetul „Moșilor“ din Capitală

E-uri celebre

Cele mai nocive E-uri ar fi coloranții - E102 Tartrazine, E110 Sunset Yellow, E123 Amaranth, E124 Cochineal Red, E129 Allura Red și E151 Brilliant Black; conservanții - acidul benzoic (E210), benzoatul de potasiu (E212), benzoatul de calciu (E213), propylparaben (E216), dioxidul de sulf (E220), sulfitul de calciu (E226), sulfitul și metabisulfitul de sodiu (E221 și E223) și azotatul de potasiu (E249); îndulcitorii - Aspartamul (E951) și zaharina (E954); glutamatul monosodic (E621).

Printre cei mai folosiți aditivi se numără E210 benzoat de sodiu (folosit la răcoritoare, lapte, carne, dulciuri), E250 azotatul de sodiu (carne), E420 sorbitol (dulciuri), E621 glutamat monosodic (potențiator de aromă), E200 acidul sorbic (lactate, panificație, răcoritoare), E330 acidul citric (răcoritoare) sau E300 acidul ascorbic (panificație, carne, băuturi).

E-urile nu sunt cu desăvârșire rele și nu au fost inventate ca să omoare oameni. Problema e că nu există un sistem corect de monitorizare și control. Alina Jiletcovici, medic nutriționist

362 de aditivi alimentari (naturali și de sinteză) sunt aprobați pentru utilizare la nivelul UE, având un indicativ format din litera E și trei sau patru cifre

179 kg de alimente pe cap de locuitor se aruncă, anual, în UE. Dacă produsele ar fi mai perisabile, această cantitate, cel mai probabil, ar crește semnificativ.